O nouă zi de Campionat Mondial, o nouă aventură. Iar de data asta, capul de afiș a fost clar: România – Japonia. Dar până să ajung la sală… povestea începe, ca de obicei, cu Deutsche Bahn.

Povestea trenului spre Rotterdam

Aveam bilet direct din Nürnberg spre Rotterdam. Plătit, rezervat, totul clar. Singura condiție: să respect traseul.

Numai că… pe primul tronson am ațipit și am ratat stația unde trebuia să cobor.

Partea bună? Trenul avea întârziere, ceea ce oricum îmi strica legătura.

Partea și mai bună? Din momentul ăla eram „liber”: puteam lua orice tren fără costuri suplimentare.

Așa că traseul meu a devenit:

Nürnberg – Hannover – Gouda – Rotterdam.

Un mic tur al Germaniei și Olandei, dar am ajuns.

Rotterdam: scump, foarte scump

Oraș frumos, modern, curat… dar scump rău. De la mâncare până la transport și cazare, simți diferența față de Germania.

Dar stația centrală… superbă. Una dintre cele mai frumoase din Europa.

Rotterdam Ahoy – dezamăgirea zilei

Ajuns la sală, surpriză totală.

Rotterdam Ahoy, despre care auzi numai laude, este poate una dintre cele mai slabe săli mari în care am fost:

• acces aproape necontrolat;
• poți intra cu rucsacul fără probleme;
• nu te verifică nimeni la mâncare sau băutură;
• tribunele par construite pe schele — aspect de sală provizorie.

Pe scurt: dezamăgitor.

România – Japonia

Revenim la handbal.

România a câștigat, dar a fost greu.

Joc slab, multă tensiune, multe greșeli.

Japonia a fost incomodă, rapidă, enervantă în ritmul lor specific.

Dar victoria rămâne victorie, iar la Mondiale contează enorm.

Suedia – Croația

Al doilea meci al zilei a fost simplu: Suedia a demolat Croația. Diferență mare de valoare, ritm și forță.

Pauză și apoi din nou la drum

Azi zi de odihnă.

Mâine… iar la drum.

Următoarea destinație: Stuttgart.